Negoiu

Revin dupa o lunga pauza (imi cer scuze pentru asta) cu un nou articol… Negoiu

Am fost acolo weekemd-ul trecut (de vineri pana duminica). In prima zi, adica vineri, a fost un traseu mixt… masina+mers pe jos… adica, cu masina am mers pana mai sus de porumbacul de sus, dupa care am luat-o pe jos pana la cabana negoiu (1540 m). Planul initial a fost sa urcam pe varf inca din prima zi, insa cabanierul a zis ca e un traseu destul de dificil si ne ia mult timp, si o sa ajungem inapoi pe intuneric… asa ca, am renuntat la idee, in schimb am coborat la cascada serbota si am mai pierdut putin timpul la cabana. Fara niciun regret ca am facut asta, ne-am simtit excelent… am savurat ceaiul si romul de la cabana, am prins un apus minunat si am cunoscut oameni noi. A doua zi, ne-am trezit foarte devreme (6 jumate) am baut o cafea si am plecat spre varf. A avut dreptate cabanierul… a fost destul de dificil din motivul terenului… era grohotis, si era destul de greu de urcat, dar am reusit. Luna, dar si soarele erau pe cer in timp ce noi incercam sa ne strecuram printre bolovanii, care sunt in abundenta. Intr-un final, iata-ne… cu capul in nori! Nu vedeam la distanta prea mare (10 metrii maxim), dar cand ne-am apropiat de varf, am ajuns deasupra lor si s-a facut lumina . In varf am zabovit putin, am facut fiecare niste fotografii, si ne-am intors spre cabana. La coborare, ne-am intalnit cu un grup cu care am povestit seara precedenta, dintre care unul dintre ei a cam regretat ce a promis in seara respectiva… ca daca noi ajungem pe varf, ne intoarcem la cabana si ajungem pana in poiana neamtului pana seara, isi taie trei degete si le trimite prin posta… nu i-am luat numarul de telefon sa-l instintez ca ar trebui sa-si ascuta barda ). Am ajuns si la cabana, dupa aproximativ 5 ore jumatate, ne-am recuperat bagajele si am pornit spre poiana neamtului, pe la cabana Barcaciu. Drumul a fost usor, obisnuti cu traseu greu, drumul pana la barcaciu a fost chiar usor. La Barcaciu am intalnit niste magari care mancau orice (chiar si mucuri de tigara – testat)… am zabovit putin si acolo, ne-am umplut sticlele cu apa si am plecat mai departe, in poiana neamtului, valea avrigului, mai exact. Acolo ne-a asteptat tatal unui prieten cu un gratar delicios si cu bere rece… raiul pe pamant . A treia zi, ne-am imbarcat toti in masina si ne-am intors fiecare la casele lor…

A fost o experienta minunata, pe care as vrea sa o repet cat mai repede cu putinta.

This slideshow requires JavaScript.